În actualul context al dificultăţilor economice şi financiare care afectează inclusiv sectorul agricol al României, Politic
a Agricolă Comună oferă sprijin producătorilor agricoli prin intermediul plăţilor directe şi al programelor de dezvoltare rurală. În temeiul dispoziţiilor art. 68 alin. 1) lit e) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003[1], statelor membre le este oferită posibilitatea acordării de ajutoare specifice agricultorilor prin intermediul unor fonduri mutuale menite să sprijine producătorii agricoli pentru a face faţă pierderilor economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu.

Actul normativ european acordă statelor membre posibilitatea de a institui ajutoare specifice membrilor acestor fonduri mutuale pentru finanţarea înfiinţării şi funcţionării fondurilor mutuale. Totodată, în acord cu dispoziţiile Regulamentului (UE)  nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, „fondul mutual” reprezintă „un sistem acreditat de statul membru în conformitate cu dreptul intern şi care permite fermierilor afiliaţi să încheie o asigurare, prin care se acordă plăţi compensatorii fermierilor afiliaţi pentru pierderi economice cauzate de izbucnirea unor fenomene climatice nefavorabile sau a unei boli a animalelor sau a plantelor, de o infestare cu daunători sau de un incident de mediu, sau pentru o scădere drastică a veniturilor lor”[2].

Cadrul juridic naţional general necesar înfiinţării şi acreditării fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură a fost cuprins în Ordonanţa de Urgenţă nr. 64/2013 privind înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură şi acordarea de compensaţii financiare membrilor pentru pierderile economice generate de boli  şi/sau daunători la plante şi animale, de un incident de mediu sau alţi factori naturali[3], aprobată cu modificari şi completări prin Legea nr. 2/2014[4] şi în H.G nr. 570/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 64/2013 privind înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultura şi acordare de compensaţii financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu[5].

Potrivit reglementărilor naţionale, fondul mutual este o organizaţie neguvernamentală deschisă, apolitică, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, care se înfiinţează, se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi are drept unic obiect de activitate acordarea de compensaţii financiare fermierilor afiliaţi, pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu. Fondul mutual se organizează ca structură tehnică şi de coordonare la nivel central cu 8 centre regionale fără personalitate juridică în subordine.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 din O.U.G. nr. 64/2013, fondurile mutuale care accesează scheme de susţinere prin contribuţii financiare se acreditează de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru o perioadă de 5 (cinci) ani cu posibilitatea reînnoirii acreditării pentru încă 3 (trei) ani.

În vederea acreditării, fondurile mutuale trebuie să dispună de: (i) capacitate de expertiză tehnică, (ii) capacitate de gestiune financiară, (iii) membri care exploatează peste 20% din suprafaţa agricolă a României sau echivalent în UVM (unitate vita mare)/ha al animalelor deţinute şi (iv) un program de prezentare a activităţii pentru o perioada de 3 (trei) ani de la data depunerii cererii de acreditare. Actul privind acreditarea fondului mutual este ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

În ceea ce priveşte  organele de conducere ale fondurilor mutuale, din analiza actelor normative care reglementează modul de înfiinţare şi acreditare a acestora, reiese că fondurile mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură sunt conduse de un Consiliu director. Pentru a fi reprezentaţi în Consiliul director, membrii fondului mutual trebuie să reprezinte minimum 5% din suprafaţa fondului sau echivalent UVM. De menţionat este faptul că durata mandatului preşedintelui şi a directorului general trebuie stabilită prin statut şi nu poate depăşi 5 (cinci) ani.

Art. 10 din O.U.G. nr. 64/2013 prevede sancţiunea nulităţii absolute a statutului fondului mutual pentru situaţia în care acesta nu prevede condiţiile stabilite de Consiliul director pentru programe de compensaţii financiare care cuprind: a) enumerarea bolilor animalelor, plantelor sau a incidentului de mediu aflate la originea cererii de compensaţie financiară precum şi b) modul de calcul al pierderilor economice generate de evenimentul sanitar sau de incidentul de mediu respectiv.

În baza prevederilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 570/2013, fondurile mutuale înfiinţate şi acreditate sunt responsabile pentru întregul teritoriu naţional şi pentru ansamblul activităţilor agricole definite de art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului[6]. Totodată, România, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, are obligaţia prezentării către Comisia Europeană a unui raport anual privind punerea în aplicare a dispoziţiilor legale privind înfiinţarea, acreditarea şi funcţionarea fondurilor mutuale, în conformitate cu procedura reglementată de dispoziţiile legale europene.

În temeiul O.U.G. nr. 64/2013, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 2/2014, România, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, instituie o schemă de ajutor specific pentru susţinerea înfiinţării şi funcţionării fondurilor mutuale. Autoritatea competentă cu derularea acestei scheme de ajutor este Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), care elaborează metodologia şi formularistica necesare derulării acestei scheme de sprijin, în vederea aprobării prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Sprijinul sub forma contribuţiilor financiare acordate fondului mutual prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale reprezintă cel mult 65% din costurile eligibile, costurile neacoperite de sprijinul financiar urmând a fi suportate de către membri. Sprijinul sub forma contribuţiilor financiare, în proporţie de 75%, este cofinanţat din Fondul European de Garantare Agricolă, în conformitate cu prevederile art. 71 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, iar pentru perioada 2014-2020 acesta este preluat în cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în acord cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR şi de abrogare a regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului. Începând cu data finanţării compensaţiilor prin FEADR se vor putea finanţa şi despăgubirile pentru incidentele de mediu. Diferenţa de 25% se asigură de la bugetul de stat şi reprezintă contribuţia naţională.

Pierderile economice susceptibile a atrage plata compensaţiilor financiare sunt determinate de următoarele evenimente: a) bolile animalelor care figurează în lista stabilită de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor şi/sau în anexa I la Decizia 2009/470/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar; b) organismele dăunatoare la plante şi bolile plantelor care fac obiectul unor măsuri de combatere obligatorie sau care reprezintă un caracter excepţional; c) incident de mediu.

Una dintre cauzele ce pot determina pierderi economice eligibile şi care e de natura a atrage controverse sub aspect interpretativ este reprezentată de “factorii naturali”, definiţi ca fiind “factori nefavorabili care au afectat plantele pe o suprafaţă”. Această formulare mult prea largă folosită de legiuitor este susceptibilă a naşte interpretări diferite şi posibile dispute în practica între membrii afiliaţi ai fondurilor mutuale, pe de o parte, care, în calitatea lor de beneficiari ai sprijinului financiar, vor tinde către o intepretare mai extinsă, şi fondurile mutuale, pe de altă parte, care vor fi tentate către o interpretare mai restrictivă a acestei noţiuni. Din acest punct de vedere, s-ar impune o redefinire în sensul precizării factorilor naturali, un exemplu în acest sens putându-l constitui fenomenele climatice nefavorabile.

Pentru a putea beneficia de compensaţiile financiare, legiuitorul impune membrilor acestor fonduri mutuale anumite condiţii, cum ar fi: deţinerea calităţii de producător agricol înregistrat în registrul exploataţiilor agricole, plata unor contribuţii, exploatarea de către aceştia a peste 20% din suprafaţa agricolă a României sau echivalent în UVM (unitate vita mare)/ha al animalelor deţinute, păstrarea statutului de membri ai fondului mutual respectiv pentru încă o perioadă de minimum 3 (trei) exerciţii financiare consecutive. Dacă primele condiţii impuse de legiuitor reprezintă condiţii de acreditare a fondului mutual, sancţiunea fiind aşadar neacordarea, respectiv pierderea/retragerea acesteia, pentru încălcarea obligaţiei privind păstrarea statutului de membru pentru minimum 3 (trei) exerciţii financiare consecutive, legiuitorul a omis reglementarea unei sancţiuni.

Sursele compensaţiei financiare plătite de fondurile mutuale sunt: (i) contribuţia Uniunii Eurpene şi de la bugetul de stat; (ii) contribuţia membrilor, conform modalităţilor de calcul definite de Consiliul director; (iii) împrumuturi bancare încheiate de fonduri în condiţii de piaţă; (iv) orice sume recuperate de către agricultorii îndreptăţiţi la acordarea compensaţiilor financiare de către fondul mutual, atunci când aceştia au de recuperat anumite pagube pentru compensarea unei pierderi economice faţă de terţi, situaţie în care dreptul legal de recuperare a acestor pagube este transferat fondului mutual.

Faţă de textul articolului 11 alin. (3) din OUG nr. 64/2013[7], semnalăm existenţa incertitudinii în ceea ce priveşte „statul membru în cauza” emitent al normelor în baza cărora sunt transferate fondului mutual drepturile legale de recuperare a pagubelor. Prin urmare, considerăm necesară modificarea acestei norme în sensul indicării exprese a statului membru ale cărui norme vor fi aplicabile, printr-o formulare precum „statul membru al Uniunii Europene în care îşi are domiciliul/sediul tertul”.

De menţionat este faptul ca fondul mutual acreditat în baza prevederilor O.U.G. nr. 64/2013, beneficiază de sprijin sub forma de contribuţii financiare pentru: (i) costurile administrative pentru crearea şi funcţionarea fondului mutual, repartizate pe o perioada de maximum 3 (trei) ani; (ii) rambursarea capitalului şi a dobânzilor aferente împrumuturilor comerciale încheiate de fondul mutual, cu scopul de a plăti compensaţii financiare agricultorilor. Patrimoniul fondului mutual nu poate fi însă constituit din contributiile financiare.

Cheltuielile administrative eligibile pentru crearea şi funcţionarea fondurilor mutuale sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea şi funcţionarea acestora cu excepţia cheltuielilor de investiţii şi a amortizării aferente, impozitelor şi taxelor datorate bugetului local sau de stat, altele decât cele aferente cheltuielilor de personal, provizioanelor, cheltuielilor excepţionale, amenzilor şi penalităţilor financiare, cheltuielilor pentru acţiunile în contencios şi taxei pe valoare adaugată[8].

Este de precizat faptul că, potrivit dispoziţiilor  O.U.G.  nr. 64/2013[9], „Guvernul va acorda, prin acte normative, stimulente celor care devin membri ai fondurilor mutuale, în funcţie de resursele bugetare disponibile”.

Implementarea acestei măsuri de gestionare a riscurilor prin intermediul fondurilor mutuale reprezintă o măsura de interes major pentru agricultorii tuturor statelor membre, fiind inclusă în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR şi de abrogare a regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului. Potrivit preambulului acestui regulament european recent adoptat, în vederea utilizării eficiente a resurselor FEADR, sprijinul ar trebui limitat la fermierii activi[10]. Această măsură de sprijin va contribui la acoperirea primelor plătite de către fermieri pentru asigurarea culturilor, a animalelor şi a plantelor, la acoperirea cheltuielilor ocazionate de crearea acestor fonduri mutuale şi a compensaţiilor plătite de aceste fonduri fermierilor pentru pierderile suferite ca urmare a izbucnirii unor boli ale animalelor sau plantelor ori în urma unor incidente de mediu. De asemenea, măsura va include un instrument de stabilizare a veniturilor sub forma unui fond mutual pentru sprijinirea acelor fermieri care se confruntă cu scăderi dramatice ale veniturilor.

 Av. Mariana Sandu