Reglementarea scrisorii de garanţie a cunoscut o îmbunătăţire remarcabilă prin intrarea în vigoare a Noului Cod Civil de la data de 1 octombrie 2011.
Deşi este un instrument juridic utilizat curent în practica bancară, abia recent a fost introdus în dreptul românesc.
Scrisoarea de garanţie bancară face parte din garaţiile autonome şi se defineşte la art. 2321 din Noul Cod Civil, după cum urmează:
(1) Scrisoarea de garanţie este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat.
(2) Angajamentul astfel asumat se execută la prima şi simpla cerere a beneficiarului, dacă prin textul scrisorii de garanţie nu se prevede altfel.
(3) Emitentul nu poate opune beneficiarului excepţiile întemeiate pe raportul obligaţional preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garanţie şi nu poate fi ţinut să plătească în caz de abuz sau de fraudă vădită.
(4) Emitentul care a efectuat plata are drept de regres împotriva ordonatorului scrisorii de garanţie.
(5) În lipsa unei convenţii contrare, scrisoarea de garanţie nu este transmisibilă odată cu transmiterea drepturilor şi/sau obligaţiilor din raportul obligaţional preexistent.........

(pentru a comanda revista contactati-ne)