Publicat în revista nr. 164 – Martie 2022
Cătălina-Maria MIRCEA, avocat specializat în achiziţii publice, SCA Mircea şi Asociaţii
În activitatea noastră am remarcat faptul că operatorii economici manifestă o îngrijorare faţă de emiterea aşa numitelor “certificate constatatoare negative” de către autorităţile contractante în legătură cu executarea contractelor. Ne întrebăm: este această îngrijorare justificată?
Aceste documente constatatoare de certificare reprezintă un “bun paznic” pentru executarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către operatorii economici ofertanţi şi, implicit, pentru eficienta cheltuire a banilor publici de către autorităţile contractante.
Pornind de la constatarea practică a acestui aspect ne propunem să facem câteva consideraţii despre cazul ofertantului care a fost exclus de la mai multe proceduri de atribuire a contractelor sectoriale organizate de către autorităţi contractante, în baza unui document constatator negativ.
Potrivit Legii nr. 99/2016 a achiziţiilor sectoriale, autoritatea contractantă are obligaţia de a exclude din procedura de atribuire a contractului sectorial orice operator economic care „şi-a încălcat în mod grav sau repetat obligaţiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziţii publice, al unui contract sectorial sau al unui contract de concesiune încheiate anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancţiuni comparabile” (se aplică acelaşi principiu prin analogie şi în cazul atribuirii contractelor de achiziţie publică conform Legii nr. 98/2016 a achiziţiilor publice).
Astfel, pentru a fi exclus dintr-o procedură de atribuire, în temeiul art. 180 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale operatorul economic trebuie:
− să fi încălcat în mod grav obligaţiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziţii publice, al unui contract de achiziţii sectoriale sau al unui contract de concesiune, încheiat anterior;
− să fi încălcat în mod repetat obligaţiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziţii publice, al unui contract de achiziţii sectoriale sau al unui contract de concesiune, încheiat anterior;
– respectivele încălcări să fi condus la încetarea anticipată a respectivului contract, la obligaţia de plată a unor daune-interese sau alte sancţiuni comparabile cu una dintre cele două sus-menţionate.
Potrivit Legii nr.99/2016 a achiziţiilor sectoriale, se consideră încălcări grave ale obligaţiilor contractuale, cu titlu exemplificativ: neexecutarea obligaţiilor privind livrarea produselor sau serviciilor ori neexecutarea lucrărilor, livrarea unor produse sau servicii care prezintă neconformităţi majore care le fac improprii utilizării conform destinaţiei avute în vedere de entitatea contractantă ori executarea unor lucrări care nu respectă cerinţele caietului de sarcini sau un comportament necorespunzător care creează îndoieli serioase cu privire la credibilitatea operatorului economic.
Standardul în funcţie de care se apreciază dacă o obligaţie încălcată este una gravă este confirmat la nivel european atât de prevederile art. 45 din Directiva nr. 18/2004/CE, cât şi de practica instanţelor naţionale şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, toate opiniile fiind în sensul că poate fi exclus de la procedura de atribuire un operator eco-nomic „care s-a făcut vinovat de o abatere profesională, dovedită prin orice mijloace pe care autorităţile contractante le pot justifica”.
Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), pronunţată în Cauza C-465/11, Forposta SA, ABC Direct Contact sp. Z.o.o. vs. Poczta Polska S.A., menţionează la pct. 29: „(…) în consecinţă, nerespectarea de către un operator economic a obligaţiilor sale contractuale poate, în principiu, să fie considerată drept abatere profesională”….
Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
