Publicat în
revista nr. 177 – Iunie 2025
Reporter: De ce achiziţii publice? Când aţi început practica în acest domeniu?
Iuliana NEGOIŢĂ: Îmi place să afirm că nu eu am ales achiziţiile publice, ci ele pe mine, desigur doar dintr-o întâmplare. La momentul la care mi-am început activitatea profesională, abia ce intraseră în vigoare OUG 34/2006 şi normele de aplicare. În primii ani de avocatură am interacţionat doar accidental cu achiziţiile publice, era încă un domeniu ”tânăr” pentru un absolvent de drept la fel de tânăr.Odată cu evoluţia legislativă a domeniului achiziţiilor publice, am evoluat şi eu.Şansa a făcut ca intrarea în vigoare a pachetului de directive europene privind achiziţiile publice şi concesiunile din 2014 să mă găsească în societatea de avocaţi Zamfirescu Racoţi & Partners (actualmente Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners) unde lucram deja în numeroase proiecte în această arie de practică. Banca Europeană de Investiţii acorda asistenţă tehnică autorităţilor din România (în principal Ministerului Finanţelor şi ANAP) în misiunea de implementare a directivelor în legislaţia noastră. Astfel, am devenit parte din echipa de avocaţi din cadrul ZRVP, selectată de BEI pentru asistenţa juridică referitoare la redactarea parţială a noilor acte normative privind achiziţiile publice şi concesiunile. Timp de mai bine de 1 an l-am dedicat majoritar acestei activităţi care a presupus nu numai redactarea propriu-zisă a actelor normative şi documentarea şi cercetarea permanentă a jurisprudenţei europene şi naţionale, dar şi participarea la şedinţele regulate de lucru cu autorităţile române şi ceilalţi avocaţi implicaţi în proiect. Am cunoscut foarte mulţi profesionişti, am schimbat opinii, a fost cu adevărat un continuu ”brain storming” care trebuia să aibă ca rezultat un pachet de acte normative care să asigure nu numai o implementare corectă a directivelor europene, dar şi considerarea regulilor naţionale astfel încât să nu existe niciun impediment în obţinerea confirmării din partea Comisiei Europene asupra pachetului legislativ. Îmi amintesc că o bună vreme după, de fiecare dată când apăreau propuneri legislative de modificare a legislaţiei la elaborarea căreia participasem, mă încerca un sentiment de vină că poate ar fi trebuit să fim mai fideli textului directivelor. Am înţeles însă în timp că într-o ţară cu practica semnificativă în achiziţii publice, a respecta textul directivelor europene şi a acoperi totodată nevoile autorităţilor contractante, este dificil de atins. Suntem totuşi o ţară care ”suferă” de suprareglementare, drept dovadă că pentru o lege avem şi norme de aplicare, legislaţie terţiară şi ghiduri de aplicare, ca să nu mai vorbim şi de bogata jurisprundenţă. Nu cred, însă, că avem nevoie de atât de multe reglementări. Ar fi suficientă o lege conformă directivei şi câteva ghiduri bine scrise…
Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
