Publicat în revista nr. 157 – Octombrie 2020

Reporter: Doamnă avocat Adriana Dobre, domnule avocat Laurenţiu PACHIU, ştim că activaţi în cadrul D&B David şi Baias (societatea de avocatură corespondentă a PwC în România) în care sunteţi responsabili pe domeniul achiziţiilor publice din domeniul securităţii. În acest sens, vă rugăm să faceţi o prezentare cititorilor noştri, despre cum a evoluat în opinia dvs., domeniul achiziţiilor publice şi care sunt principalele probleme cu care se confruntă cei implicaţi în domeniul dvs. de activitate din acest punct de vedere?

Adriana DOBRE, Laurenţiu PACHIU: Vă mulţumim pentru prilejul acestui interviu.
În timp ce legislaţia achiziţiilor publice „de drept comun” a suferit multiple modificări, ajustări, pe parcursul anilor, în domeniul achiziţiilor din domeniul apărării şi securităţii (OUG 114/2011), lucrurile au fost relativ mai statice. În afară de anumite modificări menite să faciliteze achiziţiile directe pe bază de Hotărâre de Guvern, nu au existat alte modificări recente, de substanţă.
Legislaţia română în domeniul achiziţiilor publice este evident racordată la, respectiv, inspirată din legislaţia europeană. Anumite clivaje culturale şi civilizaţionale între vestul şi estul Uniunii Europene şi-au pus însă amprenta asupra modului în care această legislaţie a fost implementată în România. Efectele se văd în ritmul în care marile proiecte publice, îndeosebi cele de infrastructură esenţială, au „progresat” (stagnat) în România. Dezechilibrele competitive existente între România şi economiile occidentale mature au reprezentat un alt factor ce a contribuit la ineficienţa (chiar manipularea) aplicării legislaţiei.
Şi în momentul de faţă, deşi dezechilibrele economice dintre România şi participanţii străini (ce deţin forţa financiară şi tehnologică) la procedurile de achiziţii publice s-au atentuat, proiectele de achiziţii publice (documentaţia de atribuire) continuă să fie structurate pe cerinţele unui stat pauper (criteriul preţului cel mai scăzut fiind criteriul predominant de atribuire), cu efecte dezastruoase în calitatea produselor, serviciilor, lucrărilor achiziţionate. Dacă este să adăugăm o anumită incapacitate administrativă de organizare a unei achiziţii publice într-o manieră coerentă, influenţa anumitor grupuri de interese şi risipa generală de fonduri publice care ar putea fi folosite pentru finanţarea unor achiziţii publice în condiţii de rigurozitate, avem reţeta perfectă pentru eşecul marilor proiecte publice.
Pe scurt, aceasta ar fi dilema principală cu care se confruntă sectorul achiziţiilor publice.
Să fim însă pragmatici. Achiziţiile publice nu sunt perfecte nicăieri în lume. Ceea ce este însa important este ca acestea să aibă o finalitate palpabilă pentru stat şi cetăţenii săi, să asigure un progres civilizaţional, tehnologic şi, în ultima instanţa, geopolitic. Din această perspectivă, România mai are mult de lucru.
Întrucât domeniul în care activăm este cel al proiectelor de înzestrare în domeniul apărării şi securităţii, ne vom referi în cele ce urmează la acest sector…

Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!