Rep: Care credeţi că ar fi principalele probleme implicate de transpunerea legislativă, pentru ţara noastră, a Directivelor europene cu referire la noile reguli UE privind licitaţiile publice şi contractele de concesiune, aprobate de Parlamentul European în 15 ianuarie 2014? Ce credeţi că nu va avea succes în implementare?
Cristina Guseth: Aş vrea să contextualizez această întrebare: Freedom House România coordonează din 2012 un proiect foarte amplu finanţat de Comisia Europeană: “Combaterea Criminalităţii în Domeniul Achiziţiilor Publice. O abordare operaţională”. În acest proiect sunt 17 parteneri, printre care Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional pentru Magistraţi, DNA, IGPR. Aceasta reprezintă componenţa judiciară care include tot lanţul anchetei penale şi desigur, partea de instanţe. În acest proiect sunt parteneri şi instituţiile cu rol de reglementare, control şi soluţionare a contestaţiilor: ANRMAP şi CNSC.
Fiind un proiect cu anvergură internaţională, printre parteneri se numară şi Ministerul de Justiţiei din Franţa, MEDEL şi Fundaţia Konrad Adenauer. El presupune derularea a 14 seminarii dintre care 10 au avut deja loc. La seminarii participă ofiţeri de poliţie, procurori şi judecători care sunt instruiţi în problematica achiziţiilor atât din perspectiva instituţiilor partenere (ANRMAP, CNSC, ANI) cât şi din perspectiva penală şi contencios administrativă(există şi formatori care sunt ofiţeri de poliţie, procurori şi judecători de contencios şi penal). Este o abordare care îmbină teoria şi practica, în sensul că participanţii, împărţiţi în echipe de ofiţeri de poliţie, procurori şi judecători, au ca teme speţe încheiate.
Proiectul pornit încă din 2012 are ca arie de interes fraudarea achiziţiilor publice, aceasta fiind una dintre principalele vulnerabilităţi în ceea ce priveşte corupţia în România specificată şi la pilonul 4 al Mecanismului de Cooperare şi Verificare, Corupţia în administraţia locală.
Ca să răspund într-un final la întrebarea dvs: cred că în momentul de faţă legislaţia românească este extrem de stufoasă, uneori ambiguă, urmărind mai degrabă forma decât fondul. Există o tendinţă de a vedea respectarea procedurii ca fiind suficientă, pierzându-se astfel din vedere obiectivul acestor achiziţii, acela de a facilita o investiţie eficace şi eficientă care să permită dezvoltarea economică a ţării şi o folosire a banului public în interes public.
În concluzie, cred că este necesară o lege mai suplă, mai transparentă şi mai concurenţială, lucru cerut şi de directiva europeană. Pentru a realiza acest lucru, Guvernul României a organizat deja un task-force care include stakeholderii. Printre aceştia cred că ar trebui să se afle şi magistraţi şi ofiţeri de poliţie, profesionişti ce aduc o perspectivă legală desprinsă din practica de până acum. Adică acea lege a consultării publice să fie pusă în opera de facto, nu doar bifată prin publicarea noii legii pe un site. Pentru a îmbunătăţi o lege, ai nevoie de un proces real de consultare cu cei care o aplică, cu practicieni, cu mediul de afaceri, în fine, cum spuneam, cu stakeholderii.
Noi am introdus în proiectul pe care-l derulăm o activitate suplimentară: o întâlnire cu mediul de afaceri, tocmai pentru a contribui la o mai bună aplicare în România a noilor directive europene.
În final, aş spune că implementarea noilor directive privind achiziţiile şi contractele de concesiune ar trebui să fie adaptată la modul de operare a pieţei româneşti care nu se află încă la standardul celei europene şi, de asemenea, ar trebui să ţină cont de cazuistica românească în acest domeniu.
Rep: Cum vedeţi aplicabile monitorizarea felului în care se desfăşoară marile contracte pe bani publici încheiate în România, şi a stadiului în care se află anumite dosare de achiziţii publice ajunse în instanţă?
Cristina Guseth: Monitorizarea achiziţiilor publice este extrem de necesară din cel puţin două motive. În primul rând, transparenţa: faptul că ştiu că există o entitate independentă care se uită atent şi face întregul proces vizibil şi inteligibil pentru public funcţionează în beneficiul celor implicaţi în acest proces, atât al celor care gestionează bani publici cât şi al ofertanţilor. Al doilea argument este legat de concurenţă: o monitorizare independentă încurajează respectarea regulilor, încrederea în procesul de achiziţie şi o competiţie adevarată care va eficientiza utilizarea banului public.
Este important ca această monitorizare să fie facută de instituţii independente şi credibile şi să nu se reducă la instituţiile publice, ci să implice şi ONG-uri interesate şi presa.
Trebuie să aibă o vizibilitate mare- mă refer la o audienţă semnificativă care să nu se restrângă la cei interesaţi direct de acest domeniu, ci să treacă la o audienţă mai largă. Numai astfel s-ar putea schimba, în timp, percepţia atât de răspândită că şansele de a câştiga o licitaţie în România tind exponenţial spre zero.
Noi am creat recent, tot în cadrul acestui proiect, o secţiune pe Hotnews.ro numită „Dosare de achiziţii” (http:// dosareachizitii.hotnews.ro/). Este un proiect pilot prin care ne-am propus să monitorizăm trei aspecte:
Dosare de fraudare a achiziţiilor publice trimise în instanţă.
Dosare de achiziţii pe o perioadă mai îndelungată de timp –între doi şi patru ani- în judeţele în care au existat anchete penale ale preşedintilor de Consilii Judeţene sau ale primarilor din perspectiva clientelismului politic, a conflictului de interese, deci dacă doriţi din perspectiva Agenţiei Naţionale de Integritate.
Monitorizarea SEAP în timp real, identificarea acelor „red flags” sau altfel spus a indicatorilor de fraudă.
Am obţinut deja primele succese în cadrul acestei secţiuni de monitorizare, prime rezultate pozitive. Vă dau un exemplu – licitaţia pentru manualele digitale. Jurnaliştii HotNews au descoperit că o cerinţă de calificare la licitaţia pentru manuale digitale era ilegală. Impunea o cifră de afaceri cu mult peste pragul legal, care scotea de pe piaţă majoritatea covârşitoare a editurilor. În documentaţia de atribuire iniţială, de exemplu, o firmă putea participa la licitaţia pentru achiziţionarea noilor manuale de Comunicare în limba română pentru clasa I doar dacă avea o cifră de afaceri medie de minimum 2.5 milioane euro). După semnalarea ilegalităţii, cuantumul a fost redus printr-o erată publicată în SEAP la 309.000 euro. Cel mai important lucru de reţinut este dacă achiziţiile publice sunt monitorizate permanent, inclusiv de jurnalişti şi societatea civilă, astfel de erori pot fi descoperite la timp şi există şanse să nu-şi mai producă efectele – licitaţii cu dedicaţie, contestaţii, calitate scăzută a lucrărilor sau serviciilor etc.
Rep: Care este opinia dv. vizavi de zonele de risc, care generează nereguli în procesul de achiziţie publică, specifice ţării noastre?
Cristina Guseth: Principalul factor de risc este corupţia, fapt menţionat şi în MCV. Următorul factor de risc îl constituie o lege extrem de complicată şi uneori insuficient de clară care se schimbă mult prea des. De asemenea, un alt risc, deloc neglijabil, corelat cu primele două, este gradul de specializare al funcţionarilor publici, problemele fiind cu atât mai grave în administraţia locală, cu numărul uriaş de comune şi oraşele care pot organiza licitaţii fără a avea un personal specializat. În aceste condiţii, în care riscul penal a crescut considerabil, răspunderea legală a fost trecută de curând de la aleşi pe umerii simplilor funcţionari, este clar că ar trebui lucrat pe mai multe fronturi pentru a diminua aceşti trei factori de risc.
Rep: Ce credeţi că ar trebui să conţină pregătirea experţilor în domeniul achiziţiilor publice, dintre problemele care nu se abordează în prezent? Ce doriţi să transmiteţi cititorilor Revistei de Achiziţii Publice şi în special, experţilor şi specialiştilor în domeniu?
Cristina Guseth: Cred ca pregătirea funcţionarilor publici ar trebui să conţină şi o perspectivă judiciară, prin prisma cazuisticii deja existente în instanţele din România, şi una concurenţială, care să sublinieze importanţa competiţiei reale pentru a obţine lucrări, servicii ori bunuri de calitate. Suntem încă la început de drum şi din păcate, cred că avem foarte multe de reparat. Atitudinea descurajată pe care am întâlnit-o când am vorbit cu multi experţi, funcţionari publici nu ajută cu nimic. Necesara modificare a legislaţiei pentru implementarea noilor directive va da ocazia aşezării, în sfârşit, pe baze solide a unei legi a achiziţiilor care să răspundă şi vulnerabilităţilor şi problemelor de constatate în sistem. Sper că acest proces să acţioneze ca un catalizator. Dacă doreşti să generezi bunăstare economică ai nevoie de colaboararea factorilor interesaţi şi de o dorinţă reală de a schimba acest domeniu în bine.
