Publicat în revista nr. 120 – Septembrie 2017
Interviu cu Marius Cătălin VARTIC, secretar de stat, şeful Departamentului pentru lupta antifraudă – DLAF
Parlamentul European şi Consiliul au adoptat o nouă Directivă care aduce precizări suplimentare legislative în ceea ce priveşte zona de combatere a fraudelor cu fonduri europene, capitol de care se ocupă, în România, Departamentul pentru luptă antifraudă – DLAF. Şeful Departamentului, secretarul de stat Marius Cătălin VARTIC, ne-a acordat un interviu în care ne dă lămuriri în legătură cu implicaţiile noului act normativ european asupra activităţii celor care se ocupă de controlul proiectelor finanţate cu fonduri europene din România.
Reporter: De curând, a fost publicată Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului, care vizează domeniul combaterii fraudelor cu fonduri europene. Cum comentaţi impactul acesteia asupra activităţii Departamentului pentru lupta antifraudă – DLAF?
Marius Cătălin VARTIC: Pot spune, fără să greşesc, că Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal reprezintă un document de cotitură şi de mare impact asupra culturii juridice europene în materia protecţiei intereselor financiare UE (PIF). Este un document care, aşa cum rezultă şi din titlu, este realizat pe zona antifraudă pentru protejarea intereselor financiare ale UE, prin mijloace de drept penal.
Beneficiarii principali sunt actorii judiciari de anchetă naţională, care au în competenţă această zonă (antifraudă, corupţie, evaziune fiscală, spălare de bani), şi ne referim la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), parchetele de pe lângă tribunale sau la structurile de poliţie specializate, precum şi organele de anchetă administrativă, unde, bineînţeles, intră DLAF, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Nu în ultimul rând, instanţele de judecată vor fi cele care vor gira soluţiile finale prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, atât în materia penală, cât şi civilă sau de contencios în care vor fixa această nouă cultură financiară. Cu alte cuvinte, deşi în aparenţă Directiva se referă la mijloace de drept penal, impactul este unul mult mai mare, el privind şi limitele dintre zona penală şi zona administrativă, în sens larg.
Este o cultură juridică la un nou standard, deoarece prin această Directivă se produce o extensie majoră a zonei de definire a PIF cu privire la care am să fac precizări concrete.
Important este faptul că România (ca stat membru care şi-a asumat cu mult înaintea Directivei un standard similar, devenind chiar un exemplu de bune practici pe zona de anticorupţie) nu a fost lăsată singură în această luptă antifraudă, Directiva având rolul de uniformizare legislativă în acest domeniu, la nivelul tuturor statelor membre, obligativitate care nu implică însă Marea Britanie şi Danemarca.
Deci, Directiva are rol de întărire a coeziunii între Statele Membre şi bineînţeles a cooperării dintre acestea. Originalitatea transpunerii Directivei se reduce în acest fel doar la chestiuni tehnice de organizare administrativă a instituţiilor implicate din fiecare stat membru, fondul şi scopul actului normativ menţionat fiind astfel conservate.
Pentru a viziualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
