Plângerea – un remediu în contradicţie cu principiul celerităţii aplicabil litigiilor privind achiziţiile publice

Publicat în revista nr. 135 – Decembrie 2018

Sandra-Ioana TOMA (ANCA), avocat colaborator senior în cadrul Schoenherr şi Asociaţii

În nr. 132 al revistei, publicat în septembrie 2018, am analizat dacă există sau nu sancţiune pentru necomunicarea plângerii către toate părţile interesate şi am arătat că noul pachet legislativ adoptat în cursul anului 2016, deşi este într-o permanentă transformare, încă prezintă lacune sau anomalii care îi deturnează efectele preconizate/ dorite de legiuitor şi generează o practică neunitară la nivelul instanţelor de judecată. Am arătat că una dintre aceste anomalii, care poate avea drept consecinţe principale lipsirea de conţinut a principiului dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil şi a principiului celerităţii aplicabil litigiilor privind achiziţiile publice este lipsa prevederii unei sancţiuni pentru necomunicarea plângerii şi a înscrisurilor doveditoare către celelalte părţi implicate în proces.
Însă, pe lângă lipsa prevederii unei sancţiuni pentru necomunicarea plângerii şi a înscrisurilor doveditoare către celelalte părţi implicate în proces, mai există şi o altă prevedere care reglementează mecanismul plângerii care are ca efecte încălcarea principiului celerităţii aplicabil litigiilor privind achiziţiile publice – art. 31 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor („Legea nr. 101/2016”).
Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (2) teza a 2-a, „Intimatul este obligat să comunice instanţei de judecată şi petentului întâmpinarea în termen de 5 zile de la comunicarea plângerii de către instanţa de judecată”.
În acelaşi timp, aşa cum arătam în articolul publicat în numărul din septembrie al revistei, la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 se prevede obligaţia petentului de comunicare a plângerii şi înscrisurilor doveditoare părţilor implicate în procedura de contestare desfăşurată în faţa CNSC: „Partea care formulează plângere este obligată să comunice, în termenul prevăzut la art. 29 (n. a. – 10 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei CNSC, respectiv de la data luării la cunoştinţă), o copie de pe aceasta, precum şi de pe înscrisurile doveditoare şi celeilalte/ celorlalte părţi implicate în procedura de contestare în faţa Consiliului, depunând dovada de comunicare în faţa instanţei până la primul termen de judecată”….

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!

About the Author

Leave A Response

You must be logged in to post a comment.