Publicat în revista nr. 146 – Noiembrie 2019

Reporter: Doamnă avocat Ioana ROTARU, ştim că activaţi în calitate de Managing Partner în cadrul SCP Perju, Rotaru & Asociaţii. Abordat încă de la început, achiziţiile publice devin un domeniu de acţiune esenţial al echipei Perju, Rotaru & Asociaţii, amplificat continuu; în acest sens, am dori să faceţi o prezentare cititorilor noştri, interesaţi de acest domeniu, despre cum a evoluat în opinia dvs., domeniul achiziţiilor publice şi care sunt principalele probleme cu care se confruntă cei implicaţi în domeniul dvs. de activitate din acest punct de vedere?

Ioana ROTARU: Una dintre cele mai evidente evoluţii ale acestui domeniu în ultimii ani, dincolo de reglementarea tot mai detaliată a normelor de reglementare şi care porneşte atât de la schimbările directivelor adoptate la nivelul Uniunii Europene, dar şi de la o jurisprudenţă tot mai nuanţată a instanţelor naţionale şi europene şi care, la anumite intervale de timp, se cere a fi codificată, cred că o reprezintă creşterea numărului de profesionişti în acest domeniu. Şi asta indiferent că vorbim, la nivel de operator economic, despre personalul implicat în ofertare ori în derularea contractului, ori despre personalul compartimentelor interne de achiziţii publice din cadrul autorităţilor contractante, despre experţi cooptaţi, magistraţi, consilieri, avocaţi ori autorităţi de reglementare sau control.
Şi cred că această specializare este cea care poate aduce într-o zonă de confluenţă şi de dialog de la egal la egal, a publicului cu privatul.
În calitatea mea de avocat, de multe ori al operatorului economic privat, nu pot să nu remarc, însă, neobosita căutare a oricărei imperfecţiuni în oferte, pe care o aduce cu sine nivelul tot mai crescut de experienţă şi de cunoştinţe ale actorilor implicaţi în atribuirea şi derularea unui asemenea contract.
În egală măsură, nu-mi poate rămâne neobservată complexitatea tot mai crescută a contestaţiilor, dar care, dincolo de frumuseţea argumentaţiei, îngreunează ori chiar paralizează proiectele.
Pentru că spuneam despre imperfecţiunile ofertelor (traduse în termenii juridici de „neconformitate” ori de „inacceptabilitate”), în ciuda unor foarte multe ore de muncă ale celor implicaţi în ofertare (şi despre care nu este niciodată vorba nici în contestaţii şi nici în decizii), ele au de cele mai multe ori ca şi cauze necorelările ori neclarităţile care există în documentaţiile de atribuire…

Pentru a vizualiza interviul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!