Publicat în revista nr. 139 – Aprilie 2019

Oana VODĂ coordonatoarea practicii de achiziţii publice a Schoenherr şi Asociaţii SCA

Valeria STROPȘA avocat stagiar, achiziţii publice, Schoenherr şi Asociaţii SCA

Identificarea entităţilor ce intră în sfera noţiunii de autoritate contractantă poartă o importanţă deosebită în materia achiziţiilor publice. Curtea Europeană de Justiţie (“CJUE”) a reiterat în repe-tate rânduri raţiunea existenţei şi rolul directivelor europene privind achiziţiile publice1 (“Directivele”) de garant al Tratatului pentru Func-ţionarea Uniunii Europene (“TFEU”), cu precădere în ceea ce priveşte motivul definirii exprese a autorităţilor contractante, şi anume: evitarea favorizării de către aceste autorităţi a unor actori naţionali în detrimentul celor din alte State Membre şi, respectiv, împiedicarea atribuirii unor contracte din alte motive decât cele bazate pe un raţionament pur economic.
În România, cadrul legislativ actual în materie de achiziţii publice2 transpune fidel prevederile Directivelor care, în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a conceptului de “autoritate contractantă”, nu aduc modificări substanţiale, ci vin să clarifice acest concept, prin codificarea jurisprudenţei CJUE.
Din sfera mai largă a noţiunii de autoritate contractantă, calificarea drept organism de drept public în sensul achiziţiilor publice regle-mentate de Legea 98/2016 are o importanţă majoră. Aceasta este singura categorie de autorităţi contractante în care se pot încadra entităţile private care nu sunt supuse Legii 99/2016 privind achiziţiile publice sectoriale, atât datorită condiţiilor de funcţionare sau finanţare, cât şi datorită conexiunii cu autorităţi/instituţii publice. Calificarea avută în vedere s-a dovedit a fi dificilă în practică….

Pentru a vizualiza articolul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!