Publicat în revista nr. 156 – Septembrie 2020
Avocat Raluca MIHAI, Partner Voicu & Filipescu SCA
Analizând din punct de vedere obiectiv parcursul legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice din ultima perioadă, făcând însă abstracţie de implicaţiile ce derivă din contextul actual marcat de pandemia Covid-19 (derularea în condiţii speciale a achiziţiilor directe în sistemul sanitar), se poate remarca existenţa unei instabilităţi la nivel legislativ.
Astfel, în luna februarie 2020 salutam apariţia Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, care a modificat substanţial întregul pachet legislativ în domeniul achiziţiilor publice (Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 98/2017 privind funcţia de control ex ante). Prin O.U.G. nr. 23/2020, legiuitorul român a urmărit perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice, clarificarea anumitor concepte şi îndreptarea unor erori, cu luarea în considerare a sensului urmărit de legislaţia europeană în domeniu, în vederea asigurării creşterii gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a celor europene.
Ulterior, O.U.G. nr. 23/2020 a fost declarată neconstituţională, în integralitatea sa, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă (prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 221/2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 594 din data de 07 iulie 2020)….
Pentru a vizualiza editorialul integral, vă rugăm să vă ABONAȚI!
